În ultimul timp, am auzit adesea,
în timpul unor dialoguri cu prietenii mei sau în cadrul unor cursuri la care am
participat, această întrebare: „Ce înseamnă să mă iubesc pe mine?"
Ba chiar am întâlnit persoane care păreau foarte
mirate la gândul că este posibil să aducă iubirea spre ele în loc să o
dăruiască altora sau să o primească de la cei din jur. Persoane care spuneau:
"nu cumva a mă iubi pe mine e o formă de egoism sau de narcisism?"
Au fost mulți ani din viață mea în care la rândul
meu m-am îndoit de faptul că a mă iubi pe mine însămi ar fi ceva benefic sau
potrivit mie și m-am concentrat mai ales pe a-i iubi pe ceilalți. Apoi, în
timp, mi-am dat seama că iubirea este o stare a ființei mele și că din acea
stare-resursă pot împărtăși celorlați, însă am adăugat acestei alegeri
înțelepciunea de a deveni și eu beneficiar al propriei surse de iubire.
Iubirea, chiar dacă este o stare a ființei, o
energie imaterială, ea se manifestă, devine perceptibilă, vizibilă, tangibilă,
atunci când este pusă în gesturi, atitudini, cuvinte, comportamente. Iubirea se
manifestă în plan relațional, fie că e vorba de relația noastră cu noi înșine,
fie că e vorba de relația noastră cu cei din jur, cu Lumea ori cu Divinitatea. |
Adevăr Divin
