Bucurie empatică În budism, unul dintre fundamentele stării de bine este mudita, care se traduce prin „bucurie empatică''. Această stare apare atunci când suntem încântaţi de calităţile pozitive şi de situaţia celorlalţi. înţelegerea bucuriei empatice ne ajută să cunoaştem mai bine sensul autoaprecierii, cele două fiind strâns legate. La baza bucuriei empatice stau bunătatea şi bunăvoinţa. Dacă sunt preocupat de starea ta de bine şi îmi doresc ce e mai bun pentru tine, vreau să reuşeşti. Mă voi bucura că eşti înzestrat cu daruri şi talente care te ajută să fii mulţumit în viaţă.
De obicei însă, calităţile celorlalţi ne fac să ne simţim inadecvaţi. Femeia aceea este superbă, prin urmare trebuie că sunt urâtă. Este inteligent, prin urmare eu sunt prost. Monstrul invidiei ne face să suferim când ceilalţi strălucesc, ceea ce înseamnă că suferim enorm. Dar dacă ne-am modifica radical percepţiile? Dacă am fi încântaţi de realizările celorlalţi, bucurându-ne cu adevărat pentru ei? Şansele să fim fericiţi ar creşte odată cu numărul de oameni pentru care ne bucurăm. După cele mai recente estimări ale populaţiei lumii, am avea şanse de 6,8 miliarde la unu!
Un ingredient esenţial al bucuriei empatice este să ne recunoaştem conexiunea inerentă. Atunci când facem parte dintr-un întreg mai mare, suntem bucuroşi ori de câte ori unul dintre „noi'' are ceva de sărbătorit. Lucrez la University of Texas din Austin, iar locuitorii din Austin au o mare pasiune pentru fotbalul universitar. Ori de câte ori Longhorns câştigă un meci important, întregul oraş intră în sărbătoare. Desigur, ca suporteri ai echipei nu marcăm personal punctul câştigător. Sentimentul de comuniune cu echipa noastră este cel care ne permite să ne bucurăm de succesul lor. Atunci când suntem conectaţi cu ceilalţi, ne bucurăm pe deplin de gloria lor. Dar ce s-ar întâmpla dacă am extinde acest simţ al apartenenţei pentru a include întreaga umanitate, nu doar echipa locală de fotbal? Atunci ai noştri ar câştiga întotdeauna.
Trebuie să conştientizăm calităţile pozitive ale celorlalţi pentru a-i aprecia pe deplin, desigur. Dacă iau de la sine înţelese inteligenţa, aspectul, creativitatea sau simţul umorului soţului meu, nu voi mai conştientiza aceste calităţi. Ele vor trece în fundal, dincolo de ce presupun şi aştept. Trebuie să-i observ calităţile şi talentele ca să apreciez pe deplin şi să conştientizez ce om minunat este. Din acest motiv, bucuria empatică necesită mindfulness. Rădăcinile aprecierii de sine Atunci când sunt puse în practică în combaterea suferinţei celorlalţi, bunătatea, natura umană comună şi mindfulnessul iau forma compasiunii. Atunci când au în vedere suferinţa noastră, iau forma compasiunii de sine. Atunci când sunt îndreptate spre calităţile pozitive ale celorlalţi, ele iau forma mudita: bucurie empatică. Şi când sunt îndreptate spre propriile calităţi pozitive, ele iau forma aprecierii de sine.
Să analizăm mai întâi bunătatea, atunci când e pusă în practică drept apreciere de sine. Mulţi dintre noi ne concentrăm mai degrabă pe punctele noastre slabe, în loc de cele forte. Aşa cum am arătat, deseori ne subapreciem calităţile, pentru că ne este prea teamă şi simţim prea mult disconfort când le recunoaştem. |
Adevăr Divin
