Organizatorii de vieti

Organizatorii de vieți este o colecție de frânturi interioare, un ghid vibrant și plin de viață care vă inspiră să construiți o relație profundă și autentică cu copiii voștri. Autoarea, cu o experiență emoțională bogată trăită în propria familie, oferă soluții reale și testate. Fiecare pagină te captivează prin sinceritatea autodezvăluirii și prin simplitatea cu care sunt prezentate ideile, făcând din această carte un instrument esențial pentru orice părinte. Ușor de citit, dar profundă, cartea va rezona cu o gamă largă de cititori, fiind o adevărată sursă de inspirație și reflecție.

Introducere

Iubirea necondiționată

Mediul de creștere și dezvoltare al copilului

Mediul de instrucție sau parcursul educațional

Dezvoltați-i încrederea în el însuși

Standarde înalte

Fiți întotdeauna de partea copilului vostru

Învățați să-i dați spațiu copilului și impuneți-vă autoritatea atunci când este nevoie

Faceți din propria dezvoltare personală o practică continuă

Creșteți-L în inima voastră pe Dumnezeu!

Încheiere

Introducere

Mă numesc Lavinia și în acest moment am 48 de ani. Sunt mamă a șase copii, cinci fete și un băiat. Să fiu mamă a devenit povestea vieții mele și, mai mult decât atât, identitatea mea. Am dat naștere la 20, 24, 28, 31, 35 și 39 de ani. Practic, la fiecare trei ani mai aduceam un copil pe lume. Este inutil să spun, inutil pentru că simt deja că puțini vor crede, dar o voi face: nu mi-am propus, nici măcar nu mi-am dorit să am mulți copii. Cu toate acestea, deși am fost luată prin surprindere absolut de fiecare dată și cred că de cele mai multe ori am plâns, am găsit puterea de a trece peste starea aceea de moment creată de aflarea veștii și am dus sarcina până la capăt. Am adus viață pe lume.

Frumusețea poveștii mele începe cu felul în care am simțit să mă ocup de creșterea și educația copiilor mei. Chiar de atunci, de la 20 de ani, când, studentă fiind la Facultatea de Litere și, dintre sutele de colege, singura care era însărcinată (eram un an mare, 500 de studenți, majoritatea fete), a crescut ceva în mine, un sentiment al răspunderii, o conștiință a importanței care nu m-a mai părăsit niciodată. Nu importanța sinonimă cu mândria, ci importanța sinonimă cu prețiosul, unicul, ceva de care nu ai voie nicio clipă să îți bați joc.

Douăzeci de ani mai târziu, m-am pomenit spunându-i unei doamne: „Suntem responsabili pentru copiii noștri! Cu siguranță suntem! Nu îmi pot închipui că, undeva, într-o lume apriorică, o adunare de bebeluși stau cu mânuța întinsă și strigă «Alege-mă pe mine, vreau să mă nasc, vreau la mămica».“ Copiii vin pe lume din dorința noastră, nu din dorința lor. Vin curați și total vulnerabili și e responsabilitatea celor mari să îi crească și să le aducă cât mai multe rezerve de bucurie în suflețelele lor. Din aceste rezerve se vor hrăni întreaga viață și, culmea, așa cum am constatat la copiii mei deveniți adulți, ele nu vor seca niciodată, de parcă o forță psihologică nevăzută le umple și le sporește mereu.

Am observat că pe mulți părinți sentimentul acesta al responsabilității îi împovărează. Sper ca tot ce voi scrie să devină un argument puternic pentru a-i ajuta pe părinți să resimtă o altfel de emoție pentru această formă de responsabilitate.

De fapt, am un vis, și îl voi mărturisi cu curaj de la bun început. Am un vis mare pentru cartea aceasta, o văd răspândindu-se și crescând, o văd citită de oameni de peste tot din lume, care vor găsi prin intermediul ei emoții și sentimente noi care să le încălzească și să le îmbogățească lumea interioară. Și care, în urmaIntroducere9lecturii, să se întoarcă cu și mai multă dragoste și înțelegere către propriii copii. Văd un efect de tsunami, un val uriaș care crește din unda ce a tresărit undeva în adâncul sufletelor părinților de pretutindeni. Un val uriaș de căldură și bunătate.

E un vis mare, știu, mă sperie și pe mine! Dar am citit ceva ce mi-a plăcut la nebunie, și anume că un vis nu e mare dacă nu ți-e frică de el!

De ce Organizatorii de vieți? Cu mulți ani în urmă, când îmi petreceam toată ziua, de la trezire până la culcare, organizând în mod activ tot ce aduce cu sine viața cu copii, mă aflam în mașină și ascultam o emisiune la radio, iar realizatorul i-a întrebat pe ascultători cum s-ar numi cartea vieții lor. Întrebarea aceasta o adresez și eu acum în sesiunile de coaching clienților mei (între timp am devenit coach, sunt mamă și coach).

Pesemne că mi-am trimis atunci un SMS direct în creier: Organizatorii de vieți! Așa se va numi cartea mea. Am stat cu acest mesaj text pe neocortex până în această dimineață, când am reușit să deschid o pagină albă pe laptopul pe care l-am primit de la fiica mea, deci numai bun pentru această nouă sarcină! (Uau, cum a sunat asta!)Despre ce va fi, așadar, această carte? Despre suma unor experiențe care m-au condus pe parcursul a 27 de ani la numeroase concluzii, care cu siguranță au fost spuse și de alții în alte contexte. Aici este doar contextul meu.

Am construit-o pe un schelet simplu, sub forma unor principii susținute de o argumentație și de cât mai multe povești adevărate. Voi scrie din tot ce am trăit sau am observat în jurul meu, cu delicatețea cu care scrii despre oamenii pe care îi iubești. Tot ce voi scrie este cât mai simplu și mai natural cu putință. Am urât întreaga mea viață lucrurile complicate doar de dragul de a complica, lucruri care nu fac altceva decât să pună distanță între oameni, să îi facă pe unii să se simtă superiori și pe alții inferiori, cauzându-le un complex dureros. Vreau ca această carte să fie citită de oricine și să invite la bucurie. Această dorință face parte din visul descris mai sus.

Despre ce nu este această carte?

Nu este o carte care o scrie pe alta. Nu am citit ca să o scriu, ci am trăit ca să o scriu; am analizat și am ținut minte. Am o memorie puternică și asta m-a ajutat mult. Am un bazin în care mă scufund când am nevoie și caut. Imaginea pensivului lui Dumbledore mi-a plăcut enorm pentru că am regăsit ceva just în ea. Cred că fiecare om are un bazin al lui în care depozitează amintiri, la care se poate uita în multe feluri, dar asta este deja o altă poveste.

Dacă voi alege la un moment dat să citez ceva din lecturile mele, o voi face fără să vreau să dau greutate prea mare. Am descoperit însă în multe cărți pe care le-am citit concluzii la care ajunsesem deja prin ceea ce trăisem. Altele mi-au aprins lumină în minte și m-au făcut să gândesc.

Nu va fi o carte în care să îmi propun să țin lecții cuiva. Nu este despre cum eu vă învăț pe voi, ci despre cum eu vă înțeleg pe voi. Sunt o mamă care a străbătut drumuri, a învățat lecții, a admis înfrângeri, dar nu s-a dat bătută, creându-și o voce puternică și curajoasă: vocea mamei care se exprimă pentru copiii ei, iar, prin această carte se exprimă pentru alte mame, pentru alți părinți și copiii lor.

Este o carte despre care îmi doresc din tot sufletul să fie caldă, care să vorbească de la inimă la inimă.

Este o carte a cărei lectură mi-aș dori să curgă, care să se citească ușor, deși nu pot neapărat să promit asta.

Însă pot să promit o sinceritate și o seriozitate maximă, cu care voi trata fiecare idee și fiecare gând expus aici.