În lacul învolburat stelele nu se oglindesc nicicând. În schimb, pe chipul sfântului vedeai harul! Ochii săi erau de un albastru ceresc, cristalini, ca două heleșteie cerești, izvorând nevinovăție, seninătate, înțelepciune, nemărginire...
Părintele Porfirie a fost atât de mult luminat de către Hristos, încât le vedea pe toate: și pe cele cerești, și pe cele pământești, și pe cele de sub pământ, întreg trecutul, prezentul și viitorul! Însăși ivirea sa printre oameni a fost ceva măreț, o minune, iar, prin mărturiile nenumărate ale celor ce l-au cunoscut, sfântul nu încetează să ne arate, până în clipa de față, ce înseamnă a fi creștin adevărat și a viețui în Hristos.
Să ne binecuvânteze pe toți de acolo de sus, din preajma tronului treimic al singurului și adevăratului nostru Dumnezeu! Lui I se cuvin slavă și cinste, acum și pururea... * * *
Iubirea și smerenia sunt două aripi care înalță sufletul la Dumnezeu. În iubirea desăvârșită nu există frică. Cel căruia îi este teamă nu trăiește în iubirea desăvârșită... Există iad, dar pentru cel care Îl iubește pe Hristos nu există nici iad, nici moarte, nici deznădejde, nici supărare, spre a-i fi teamă... Tu ia seama să nu-L întristezi niciodată pe Mirele sufletului tău. El este totul, iar celelalte n-au nici o însemnătate în fața Lui. • Sfântul Porfirie Kaysokalyvítul |
Adevăr Divin
