Acatistul, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a fost avizat de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și de Comisia teologică, liturgică și didactică a Sfântului Sinod și aprobată prin hotărârea nr. 793 luată în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5 februarie 2025. „Întors în țară, a fost trimis la Chișinău ca să deprindă tehnica poleirii cu aur a icoanelor. Acolo a avut parte de o întâmplare minunată, care avea să îl marcheze întreaga viață. Cu o zi înainte de începerea celui de al Doilea Război Mondial, pe 31 august 1939, în gară, «privind peste hărmălaia lumii», L-a văzut pe Mântuitorul «cu niște ochi de o frumusețe divină și cu o infinită durere», ceea ce l-a determinat să-și asume urmarea Lui, zicându-și: «Nu-I voi ușura întrucâtva imensa Lui cruce pe care o duce printre oameni până la sfârșitul lumii, luându-mi partea mea?» Astfel, s-a închinoviat în ctitoria Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde a primit, la tunderea în monahism, numele Sfântului Cuvios Arsenie cel Mare, apoi, în ziua de 10 aprilie 1942, s-a învrednicit a primi și harul preoției. Pentru aleasa lui viețuire, împodobită cu roadele Duhului Sfânt, atât frații săi de nevoință, cât și creștinii din împrejurimi îl priveau ca pe o icoană a virtuții. Predicile sale atingeau inimile credincioșilor, iar înțelepciunea sa era izvor de pocăință și dreaptă mărturisire pentru toți cei care îi primeau cuvintele.” • Extras din Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop |
Adevăr Divin
