Când se întâmplau lucruri rele oamenilor, aceştia spuneau că zeii s-au supărat pe ei, însă acum li s-au întâmplat lucruri rele zeilor şi lui Marduk? Oare, exista un Dumnezeu suprem deasupra zeului suprem?
În Babilon, eliberarea finală a lui Marduk şi întoarcerea sa nu au oferit un răspuns; de fapt, au sporit misterul, deoarece „kasiţii” care l-au întâmpinat pe zeul capturat când s-a întors în Babilon erau străini din afara Babilonului. Ei au numit Babilonul „Karduniash” şi aveau nume precum Barnaburiash şi Karaindash, dar se ştie puţin despre ei sau despre limba lor originală. Până în prezent, nu este clar de unde au venit şi de ce regilor lor li s-a permis să înlocuiască dinastia Hammurabi, în jurul anului 1660 î.Hr., şi să domine Babilonul din 1560 î.Hr. până în 1160 î.Hr.
Savanţii moderni consideră perioada care a urmat după umilirea lui Marduk o „epocă întunecată” în istoria babiloniană, nu numai din cauza dezordinii create ci, în principal, din cauză că s-au păstrat puţine înregistrări scrise babiloniene din acea vreme. Kasiţii s-au integrat rapid în cultura sumeriană-akkadiană, inclusiv în ceea ce priveşte limba şi scrierea cuneiformă, dar nu erau adepţi ai unei înregistrări meticuloase a evenimentelor, cum fuseseră sumerienii şi scriitorii babilonieni anteriori ai analelor regale. Într-adevăr, o mare parte dintre puţinele înregistrări regale ale regilor kasiţi au fost găsite nu în Babilon, ci în Egipt – tăbliţe de lut din arhiva El-Amama a corespondenţei regale. În mod remarcabil, în acele tăbliţe, regii kasiţi i-au numit pe faraonii egipteni „fratele meu'”.
Deşi figurativă, această exprimare nu era nejustificată, pentru că Egiptul împărtăşea cu Babilonul venerarea lui Ra-Marduk şi, la fel ca Babilonul, trecuse şi el printr-o „epocă întunecată” – o perioadă pe care istoricii o numesc A Doua Perioadă Intermediară. Aceasta a început odată cu dispariţia Regatului de Mijloc, în jurul anului 1780 Î.Hr., şi a durat până în 1560 î.Hr. Ca şi la Babilon, s-a caracterizat prin domnia regilor străini, cunoscuţi sub numele de „Hyksos”. Nici aici nu este sigur cine au fost aceştia, de unde au venit sau cum au putut dinastiile lor să conducă Egiptul timp de mai bine de două secole.
Faptul că datele acestei a doua perioade intermediare (cu numeroasele sale aspecte obscure) se suprapun cu datele alunecării Babilonului din culmea glorioasă a victoriilor lui Hammurabi (1760 î.Hr.) până la capturarea şi apoi reluarea cultului lui Marduk la Babilon (circa 1560 î.Hr.) nu este probabil un accident sau o coincidenţă: evoluţia similară a evenimentelor din ţinuturile lui Marduk s-a petrecut, deoarece Marduk „şi-a aprins propria coadă” – cu alte cuvinte, pretenţia sa la supremaţie îi provoca acum distrugerea. |
Adevăr Divin
