Eliberare de suferința sufletească
Ajutor în anxietate și depresie
Cum ia naștere frica? De ce tot mai mulți oameni suferă de depresii, într-un timp în care pare că ne merge tot mai bine. Ce poți face ca să treci cu bine prin crizele sufletești? |

15.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Această carte oferă bazele pentru înțelegerea și depășirea crizelor sufletești. Autorii subliniază dimensiunea spiritualului din om și indică modalități concrete de ajutor. |
Cuprins:
Introducere ... 7 Susanne Barknowitz: Anxietatea ... 9 Susanne Barknowitz: Modalități de a scăpa de anxietate ... 16 Susanne Barknowitz/Wemer Huemer: Depresia ... 25 Susanne Barknowitz: Modalități de a scăpa de depresii ... 34 Gânduri ... 45 Abd-ru-shin: Graiul Domnului ... 47 Primul pas ... 53 Oameni care meditează ... 60 Treziți-vă! ... 63 Înălțare ... 75 Cuvinte spre ajutor ... 81 |
Fragment:
Anxietatea
De Susanne Barknowitz, lnnsbruck Autoarea este specialist pe probleme de respirație și logoterapie CONSIDERAȚIILE LEGATE de anxietate, cu care astăzi se confruntă aproape întreaga umanitate, pot constitui un imbold ca din experiența acu mulată omul să învețe să își accepte teama. Din păcate omul nu va fi niciodată eliberat de anxietate, deoarece ea este strâns legată de existența noastră pământească. Să ne amintim de cuvintele lui Iisus: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (Ev. după Ioan 16.33) ÎN LUME există teamă, prin urmare nu putem decât să o modelăm și să o învingem, adică să dispunem de capacitatea ca în ciuda fricii, să ducem la îndeplinire faptele ghidate din interiorul nostru. FRICA ESTE în primul rând o reacție normală față de ceea ce reprezintă o amenințare pentru noi. Afirmația conform căreia un pericol pune în mișcare forțe salvatoare care ne mobilizează toate aptitudinile astfel încât să facem față oricăror pericole, este foarte adevărată. Frica poate depăși limita normală și deveni atât de puternică încât ne poate domina gândire a și modul de acțiune. De multe ori frica pare să aibă un temei real, ea ține de experiența trăită și nu este inteligibilă pentru cei din jur. Persoana implicată se simte captivă, i se pare că viața nu mai merită trăită. FRICA SE manifestă prin cele mai diferite forme – astfel ia naștere întrebarea: Care este cauza? Este frica un semn al timpurilor noastre? Un rezultat al modului nostru de viață? Zilnic, ba chiar în fiecare oră suntem asaltați prin mass-media de tot felul de știri care mai de care mai teribile: catastrofe, războaie, violență. Nu ne putem feri nici de loviturile sorții, nefericirea și suferința se întâlnesc tot mai des în jurul nostru. Compensatoriu ni se povestește zilnic despre ultimele cuceriri ale tehnicii și științei, despre faptul că acum ne putem cântări în siguranță și că totul este atât de accesibil. Cât de mult am dori să credem toate acestea, dar există o voce interioară care ne amintește că lucrurile nu stau deloc așa. Fiecare lovitură, catastrofă naturală ne confirmă faptul că viața noastră pământească nu este sigură, că noi nu deținem controlul, ba chiar de multe ori suntem total neputincioși. O altă cauză care duce la creșterea îmbolnăvirilor de anxietate este de asemenea foarte interesantă. Există studii care atestă faptul că nevrozele cauzate de anxietate cunosc o creștere dramatică în perioadele cu o puternică dezvoltare economică, în timp ce în situații de criză nu se constată deloc. În aceste vremuri, în care aproape toate dorințele materiale se pot concretiza, gândirea și latura afectivă a individului se concentrează exclusiv asupra lui însuși. Viața nu mai înseamnă conexiune, este goală, nu mai are conținut și valoare, devine inutilă și superficială. Mulți nu mai sunt în stare să renunțe, satisfacerea propriilor dorințe devine obiectivul suprem. Grija exagerată față de asigurarea unui confort permanent contribuie de fapt la apariția anxietății. Elisabeth Lukas, fondatoarea Institutului de Logoterapie din Germania de Sud, spunea: „Numai cel care iubește viața comodă trebuie să se teamă de viață. Acesta este amenințat în permanență de ideea de confort care tinde să se transforme în disconfort”. TERMENUL DE anxietate are aceeași etimologie ca și cuvântul limitare. Anxietatea nu numai că limitează, ci are și un efect invers: prin limitare ia naștere anxietatea. Limitarea începe cu modul nostru de a gândi, ne orientăm doar asupra lucrurilor mărunte (pământești), în loc să încercăm să privim dincolo, să evoluăm, să ne concentrăm asupra semenilor noștri, să ne implicăm, să aspirăm spre valori și lucrări care dau sens vieții noastre și nu în ultimul rând să privim atât de departe încât să devenim conștienți de existența unei Voințe superioare. Odată ce am învățat să ne supunem ei, ne va oferi sprijin și răspunsuri și ne va feri de suferința și anxietatea tot mai puternică. Asta înseamnă că trebuie să începem cu noi înșine, mai ales dacă dorim să schimbăm ceva, valorile pe care le purtăm în noi și spre care tindem, nu să le așteptăm de la cei din jur, ci noi înșine să le punem în aplicare și să le experimentăm. Propria satisfacere a dorințelor stă în opoziție cu nevoia de împlinire (care devine primordială), a Voinței mai înalte, existentă în Legile Creației, pe care la fel de bine le-am putea numi Legile naturii și care are capacitatea de a ne responsabiliza. Răspunderea este ceva specific uman, este ceea ce definește omul. În responsabilitate sălășuiește imboldul de a găsi răspunsul. Este datoria noastră să găsim un răspuns legat de viața noastră, de Voința Creatorului. Doar așa vom fi protejați. VOM STUDIA modul de manifestare al anxietății. În plan fizic, anxietatea se manifestă prin următoarele simptome: accelerări ale ritmului cardiac, transpirație abundentă, tremurat, slăbiciune, probleme legate de circulație, roșeață, hiperventilație. Întregul sistem vegetativ este dat peste cap. La nivelul comportamentului, anxietatea se manifestă de exemplu prin incapacitatea de a acționa, prin fugă, evitare, chiar agresivitate și reacții inutile. În plan cognitiv se poate produce un „blackout” sau pot să apară probleme de concentrare. Un alt simptom tipic este și repetabilitatea anumitor gânduri, capacitatea de a-și face în permanență griji, transformarea în obsesie a motivului care a dus la apariția anxietății. Desigur că majoritatea dintre noi au trăit pe propria lor piele unele dintre aceste simptome. Important este să nu le supraevaluăm, să nu le luăm prea în serios, deoarece cu cât le dăm mai multă atenție cu atât devin mai puternice. În general se poate spune că există oameni care au o predispoziție spre anxietate, în timp ce alții nu se sperie așa ușor. În cazul oamenilor care se sperie ușor putem vorbi de o predispoziție fizică și comportamentală, de cele mai multe ori fiind vorba despre oameni foarte sensibili. Sensibilitatea se poate transforma în ceva foarte puternic dacă prin cunoaștere reușim să înfruntăm anxietatea. Anxietatea se poate manifesta prin diverse forme și poate prezenta caracteristici distincte. Cele mai des întâlnite forme de anxietate sunt nevrozele, de care aparțin și fobiile (circa 6 procente din populație). Acestea se pot manifesta după cum urmează: Teama de mase mari de oameni sau spații închise (de exemplu lift, magazine). Apare sentimentul de captivitate; teama de a fi evaluat într-un mod critic de cei din jur, de exemplu în timpul mesei sau când o persoană străbate singură o încăpere în care se află mai mulți oameni; teama de anumite animale, de exemplu de păienjeni, șoareci, pisici sau de întuneric, de a zbura cu avionul etc.; teama de boli fatale; teama de eșec și de a nu fi apreciat de cei din jur.La baza acestor manifestări stau o serie de puncte comune: de regulă persoanele afectate știu că anxietatea lor este exagerată și încearcă din răsputeri să evite situația respectivă, să fugă. Persoanele în cauză sunt cuprinse de o așa zisă frică expectativă care pune în mișcare un adevărat «circuit al fricii». Intervine teama de anxietate. Iată un exemplu în acest sens: O TÂNÃRÃ are parte de următoarea experiență. Nu se simte prea bine, este tensionată, a băut multă cafea pentru a putea rămâne trează și în momentul de față se află în autobuz pe drumul de la servici spre casă. Deodată simte un puternic discomfort la nivelul pieptului, gura începe să i se usuce, încearcă să înghită, dar nu reușește. Simte că abia mai poate să respire și vrea să inspire, transpiră și inima îi bată cu putere. Este convinsă că în orice moment va leșina, poate chiar va deceda. Cu ultimele puteri se ridică și la următoarea stație coboară din autobuz. Afară aerul curat o ajută să își revină, mai rămâne un moment rezemată de stâlpul electric după care slăbită își continuă drumul spre casă. A doua zi apelează la unul din colegii de birou să o ducă la serviciu. Seara își comandă un taxi. Se teme că dacă va merge cu autobuzul va avea parte de aceeași experiență neplăcută și dorește să evite această situație. Teama nu dispare, devine tot mai puternică. Peste câteva săptămâni este nevoită să călătorească din nou cu autobuzul, dar se teme atât de tare încât prin propria-i frică declanșează simptomele deja cunoscute. Din acest moment începe să cheltuiască foarte mulți bani pe taxi și să nu mai călătorească cu autobuzul. Capcana s-a închis, circuitul fricii de asemenea: o anumită experiență duce la declanșarea simptomelor, iar teama că experiența neplăcută se va repeta la accentuarea și stabilizarea lor. Este posibil ca această teamă să înceapă să se răsfrângă și asupra altor acțiuni. Simptome ca cele deja cunoscute pot să apară și în alte situații chiar dacă din cu totul altă cauză. Una din cauzele apariției anxietății și în alte situații poate ține și de aspectul fizic, nu doar de cel psihic. Atacurile de panică se regăsesc și în cazul unor dereglări hormonale, disfuncții ale glandei tiroide și deficiențe ale sistemului vascular. În aceste cazuri se impune desigur și tratarea trupului. Această paralelă indică cât de important este ca atunci când teama persistă, să se dea un diagnostic corect, astfel încât pacientul să poată fi tratat într-un mod corespunzător. În cazul nevrozelor cauzate de anxietate nu ar fi de exemplu indicată administrarea unui tratament de calmare deoarece astfel nu s-ar diminua numai starea de teamă a pacientului, dar și capacitatea sa fizică. Acesta nu ar mai avea puterea de a se elibera de teamă prin propria-i voință. CE SE POATE face în cazurile prezentate mai sus? În primul rând aș dori să îi încurajez pe toți cei care suferă de anxietate. Nimeni nu este nevoit să lupte singur timp îndelungat cu propria-i teamă, doar dacă nu contribuie intenționat la apariția ei. Fiecare are posibilitatea de a înfrunta teama, de a se elibera de ea, atâta timp cât are disponibilitate a interioară de a se autoeduca. Individul dispune de capacitatea interioară de a se opune anxietății. Primul pas este desigur recunoașterea faptului că nu se poate fugi de anxietate, ea va reveni la un moment dat. Prima măsură este de a-i face față, de a lupta. Putem să învingem numai înfruntând teama. Prin schimbarea anumitor mentalități și trăsături de comportament există posibilitatea de a ne distanța de anxietate. Pag. 9 – 15 |