Cuvioasa Macaria, mângâietoarea celor suferinzi

Pătimirile, minunile, prorocirile

Autor:

Autor: Ghenadie Durasov

Editura:

Editura: Sophia

Colecția:

Colecția: Seria Materikon

Povestea unei sfinte pătimitoare, dintr-o țară ce pătimește, vine ca o adiere înmiresmată și înviorătoare.

Cuvioasa Macaria, mângâietoarea celor suferinzi. Pătimirile, minunile, prorocirile

10.00 9.00 RON (Stoc 0)

Indisponibil

0 review-uri

Detalii:

Paralizata de la varsta de trei ani si cu totul neajutorata in ultimii sai ani, schimonahia Macaria a fost unealta tamaduirii prin puterea lui Hristos pentru mii de suflete bolnave si chinuite. Desi slaba trupeste, era plina de putere duhovniceasca, nascuta din smerenie si jertfire de sine, si a purtat cu rabdare si dragoste necazurile tuturor celor ce au venit sa-i ceara ajutorul. Nevazuta si neinsemnata pentru lume, ea este mare in Imparatia Cerurilor, preaiubita patimitoare a Maicii Domnului si impreuna-vorbitoare cu cei aflati in lacasurile ceresti. Biografia de fata, scrisa de un apropiat si credincios martor ocular al nevointelor ei, zugraveste vedeniile sfintei femei asupra Raiului si iadului, slava si suferinta ei, oferindu-ne o stravedere a veacului viitor.

Vezi mai mult ▷

Fragment:

III. Văzătoarea Lumii Duhovnicești

Nu tot cel ce zice mie: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cela ce face voia Tatălui meu carele este în ceruri.(Matei 7, 21)
1. Împărăteasa Cerurilor
Una dintre trăsăturile cele mai vrednice de pomenire ale vieții duhovnicești a schimonahiei Macaria era legătura sa cu Împărăteasa Cerurilor. Matușka nu a spus nimănui altcuiva în afară de mine atât de multe lucruri, și atât de amănunțit, despre arătările Apărătoarei Doamne. Acum, când schimonahia Macaria nu mai e în viață, este nevoie să spunem și altora despre ele, cu nădejdea că astfel vom sluji la mântuirea multor suflete.
„Când eram în casa aceea, Ea a venit acolo, mi-a spus Matușka. „Nu a căutat ușa, ducându-se spre locul unde oamenii nu se duc. A venit dinspre răsărit prin perete, care a căzut și stătea ca și deschis. Când a plecat, a refăcut peretele. Pe oriunde trece Ea, înfloresc flori, și oriunde stă Ea înfloresc flori. Dar în casa asta Ea vine prin acoperiș. Toate ușile i se supun cu cinstire. Așa vine Ea, aducând cuvântul Ei de heretisire.” Când eram în casa Matușkăi, observasem de mult timp că o anume ușă ce da spre răsărit și prin care nimeni nu trecea era vopsită în culoarea albastru deschis a Maicii Domnului. Pe vremea aceea toată casa era zugrăvită în ocru galben și ruginiu, cu ramele ferestrelor albe.
Împărăteasa Cerurilor se arătase Matușkăi în slava Sa după ce Matușka se mutase la maica Natalia. Maica Domnului i s-a arătat atunci împreună cu 74 de fetițe și a vorbit mult timp cu ea. „Tremuram toată”, își amintea schimonahia Macaria. „Și-a pus mâna pe mine și n-am mai avut nimic. Mi-era frică de Maica Domnului.”
Pricina acestei frici poate fi înțeleasă citind cuvintele Sfântului Siluan Athonitul: „În Muntele Thavorului, când Domnul s-a schimbat la față, Moisi și Ilie au rămas în picioare și vorbeau cu El, însă Apostolii au căzut la pământ; dar mai apoi, când harul Duhului Sfânt a sporit în ei, au rămas și ei în picioare la arătările Domnului și au putut și ei să vorbească cu El. Tot așa Sfântul Serghie a stat în picioare înaintea Maicii Domnului când i s-a arătat, având mult har de la Duhul Sfânt, dar ucenicul lui, Miheia, a căzut cu fața la pământ și nu s-a putut uita la Maica Domnului. Și Serafim din Sarov avea mult har de la Duhul Sfânt și a putut rămâne în picioare când i s-a arătat Maica Domnului; dar ucenicul său a căzut la pământ, căci avea mai puțin har.” La fel și schimonahia Macaria avea așa de mult har, mai ales în ultimii douăzeci de ani de viață, încât era în stare nu numai să o privească pe Maica Domnului, ci și să vorbească cu Ea.
Într-o zi bătrâna maică Natalia a fost martoră când Maica Domnului s-a arătat Sorei Tihona. Mai târziu maica Natalia i-a spus: „Am fost călugăriță o viață întreagă, dar Maica Domnului nici măcar nu s-a uitat vreodată la mine.”
„Când eram în casa aceea Ea mi s-a arătat doar de două ori”, a spus Matușka altcândva. „Prima dată a vorbit mult cu mine, iar cealaltă dată a făcut semnul crucii peste spatele și peste capul meu și totul a strălucit cu voioșie precum soarele. Maica Domnului nu mi se arăta atunci prea des, fiindcă eram tânără. Acum că am îmbătrânit, vine mai des.”
Schimonahia Macaria a povestit cum se arată Apărătoarea Doamnă pe pământ: „Ea se pogoară pe scara cerească. Aproape zilnic la trei (dimineața) Ea se pogoară din cer și îndată izbucnește o mireasmă. Din Ea iese o mireasmă ca de fructe. Oricine poate simți această mireasmă, mai ales afară.”
Matușka mi-a povestit ce anume îi spune Apărătoarea Doamnă: „Când cobor pe trepte, mă uit spre patul tău.” Uneori s-a arătat în alt fel, mai ales când schimonahia Macaria îi ceruse câte ceva. „Când zboară înăuntru, e ca și cum ar fi aprinse lumânări – totul este luminat. Așa intră ea în zbor. Sunt așa de multe feluri de aer (miresme, n. aut.) în jurul ei!”
Vă voi relata o poveste spusă mie de o femeie, Maria, soția unui preot, care a vizitat-o pe schimonahia Macaria neîncetat o lungă bucată de vreme. În 1985 își petrecea noaptea în casa Matușkăi. În mijlocul nopții a auzit pisica mieunând în fața ferestrei. Pe jumătate adormită, s-a ridicat din pat și s-a dus la ușă. După ce trecuse de patul Matușkăi, a simțit deodată o adiere caldă, plină de o mireasmă de negrăit. A mirosit acea mireasmă și s-a întors în pat, dar nu s-a uitat înspre Matușka. Dimineața Maria a întrebat-o pe „îngrijitoare” ce putea fi mireasma din casă din timpul nopții, dar ea nu a putut-o lămuri. Atunci Maria a întrebat-o pe schimonahia Macaria însăși. Ea a răspuns că în acea noapte trecuse pe acolo Maica Domnului și că Ea lăsase acea mireasmă.
Când vorbeam de Apărătoarea Doamnă, Matușka îmi atrăgea mereu atenția: „Nu o poți recunoaște întotdeauna”, spunând cum i se arăta de obicei Maica Domnului: „Când intră înăuntru, sau când stă la o depărtare de cinci până la șapte metri, vine de la ea o mireasmă negrăită, cum nu este alta pe pământ. O poți recunoaște după mireasmă.”
Veșmintele Împărătesei Cerurilor zugrăvite în icoanele din biserici, muzee, reproduceri, albume de artă și cărți nu sunt totdeauna la fel: culoarea maforionului ce-i acoperă capul, ca și haina Sa lungă până la pământ, diferă. Am întrebat-o pe Matușka despre acest lucru. Ea mi-a povestit ce anume purta Maica Domnului când i se arătase ultima oară: „Era într-o mantie foarte lungă, albastru deschis, cu fața acoperită” (18 ianuarie, 1988). Din povestirile ulterioare ale schimonahiei Macaria am înțeles că Apărătoarea Doamnă poate apărea în felurite chipuri. „Dacă voiește, se arată în toată slava Sa”, spunea Matușka. „Oh, cât e de elegantă, este de necrezut!... E numai floare, de culoarea macului. Este voioasă, bucuroasă, dichisită, plină de flori, cu o cununiță de flori pe cap. Uneori e îmbrăcată în veșminte felurit colorate.”
Acum mi-era limpede de ce culoarea veșmintelor ei e înfățișată diferit, mai ales în vechile icoane. Altădată am aflat de la Matușka: „Maica Domnului vine uneori în alb, alteori în negru. Când e o slujbă bisericească de sărbătoare Ea este în roșu. Mântuitorul îi spune ce să poarte, și ea poartă, iar El îi pune pe cap o coroană. O poți recunoaște îndată. Eu sunt obișnuită cu ea și o pot recunoaște dintr-o mie.”
De fapt în icoane, mai ales în cele vechi, Maica Domnului e zugrăvită cel mai adesea în veșmânt purpuriu – culoarea împărăției – cu o coroană împărătească pe cap. Se pare că acesta e veșmântul ei cel mai sărbătoresc, ca Împărăteasă a Cerurilor!
Schimonahia Macaria descria înfățișarea Apărătoarei Doamne: „Este brună și cu părul lung și negru. În ultimii ani e din ce în ce mai rar voioasă – iar inima aproape că-mi sare din piept”, povestea Matușka despre impresia lăsată de acele întâlniri. Împărăteasa Cerurilor începuse să se i arate tot mai mult schimonahiei Macaria „peste măsură de întristată”. „Începe îndată să plângă cu suspine, vărsând mulțime de lacrimi. O, de-aș putea să le adun!”
– A venit mai des, a stat mai mult cu tine, Matușka? am întrebat eu într-o zi.
– N-a mai stat cu mine de mult timp, a suspinat Matușka cu amar, referindu-se la desele neînțelegeri din casa ei pricinuite de „îngrijitoare”. Vrăjitoarele au spurcat totul în casă, iar Ea nu șade niciodată într-un loc necurat.
Dar după ce îndepărtase pe „îngrijitoarele” răutăcioase și casa a fost blagoslovită, schimonahia Macaria mi-a spus plină de bucurie:
– Maica Domnului vine o dată pe săptămână, și uneori chiar mai des.
De obicei se arăta foarte scurt timp, după cum zicea Matușka: „Îmi face cu mâna: «Matușka, acum nu am vreme», și poți să o vezi unde este. Altădată zice trei-patru cuvinte și piere”. Pricina pentru care vizitele Apărătoarei Doamne sunt atât de scurte era explicată de Matușka Macaria chiar cu cuvintele Maicii Domnului: „Mântuitorul nu-mi îngăduie să stau prea mult lângă o singură persoană.”
„Îndeobște Maica Domnului vorbește foarte puțin. După ce se obișnuiește cu cineva, atunci vorbește”, explica Matușka. „Când Ea intră, eu și încep. «Păi iarăși te temi de mine», zice Maica Domnului. «Cum să nu mă tem de tine, Împărăteasa Cerurilor? Noi suntem toți oameni păcătoși», repeta ea. Iar Ea vorbește așa de încet, că nu totdeauna o înțeleg. Ei vorbesc graiul ceresc, un grai numai al lor.”
Despre ce vorbea Maica Domnului cu schimonahia Macaria? Odată a învățat-o: „Nu sta de vorbă cu cei ce nu fac ascultare de tine. Nu trebuie, Matușka, să lași pe oamenii «întunecați» să-ți intre în casa, căci vor aduce întunecarea lor asupra ta.” Ea a mai spus: „Trebuie să te rogi mai mult, să postești mai mult.” Mai spunea ce se întâmplă în lume: „Matușka, toți sunt plini de întristare, toți plâng.” Sau răspundea stăruințelor schimonahiei Macaria în folosul Rusiei: „Totul ține de Mântuitorul. Eu mi-am și pus sufletul pentru norod.”
Adesea, în cursul ultimilor ani, Maica Domnului, fiindu-i milă de ea, o mângâia: „De ce tot plângi? Ce-i cu tristețea asta? Nu te vom părăsi...”
„Dar eu”, zicea Matușka, „îi spun mereu: Ia-mă sub aripa ta – du-mă cu tine.”
Matușka mi-a povestit de o nenorocire venită asupra sa și cum a ajutat-o Maica Domnului. „Odată chiar am fost oarbă. O femeie a aruncat pe mine o zdreanță și am orbit. Noroc să sunt încercată; am căzut la Maica Domnului cu rugăciune și am zis: «Acuma sunt oarbă – ce să mă fac?» Iar Ea mi-a readus vederea.”
În timpul ultimilor ani de viață, schimonahia Macaria a întrebat-o de mai multe ori pe Împărăteasa Cerurilor despre picioarele ei bolnave. Părintele Mihail, protopopul moscovit pomenit mai înainte, s-a rugat fierbinte Domnului ca Matușka să poată sta pe picioare și să-și poarte singură de grijă.
Odată am fost martor cum Matușka a cerut de trei ori Împărătesei Cerurilor: „De ce mă ții pe patul ăsta? Aș vrea să umplu prin odaie. Tu Însăți fugi peste tot, dar mie nu-mi îngădui.”
Toți cei din casă dormeau adânc. Eu eram culcat în odaia de alături, pe care toți o numeau sufragerie. O candelă ardea slab înaintea icoanei Sfântului Nicolae iar ușa către cealaltă odaie era deschisă. După ce maica Macaria a încetat să mai pună întrebări, m-am uitat la ceasul aflat pe un scaun de lângă mine, iar el arăta ora 3:25 dimineața. Luând o bucată de hârtie și un pix pe care-l aveam mereu la îndemână, am scris totul și am notat ora. Dimineața am întrebat-o pe Matușka dacă Împărăteasa Cerurilor a fost cumva la ea în timpul nopții. Mi-a răspuns afirmativ.
Altădată Matușka a cerut: „Maica Domnului, ridică-mă de pe pat!” A auzit același răspuns ca mai înainte: „Nu a venit încă vremea.”
A continuat să întrebe: „De ce m-ai lăsat fără picioare?”
Apărătoarea Doamnă a răspuns: „Am nevoie de tine așa. O alta ar fugi, dar tu nu o să fugi.”
Deși îmi fusese dat să fiu prezent în casa Matușkăi când o vizitase Împărăteasa Cerurilor și Matușka îi pusese întrebări, lucrul acesta era încă o mare taină pentru mine; iar eu, din pricina nevredniciei mele, puteam pricepe prea puțin din ea. Astfel că mi-am luat îndrăzneala de a o întreba pe schimonahie cum anume stă de vorbă cu Apărătoarea Doamnă. „Dacă o întrebi ceva, Ea îți răspunde, dar trebuie să întrebi cu îndrăzneală”, a spus ea.
Citisem că atunci când sfinții se arată, vorbesc graiul ceresc, și nu oricine îi poate înțelege. De-aceea am întrebat-o dacă îi era ușor s-o înțeleagă pe Maica Domnului atunci când vorbea. „Cum să n-o înțeleg? La urma urmei, Maica Domnului e «rusoaică» – vorbește la fel ca noi”, a fost răspunsul ei grozav de înduioșător. Mă învăța: „Trebuie să te apropii de Ea cu îndrăznire, dar nu vorbește îndată. Trebuie să o întrebi, dar Ea poate să nu-ți spună nimic. Trebuie s-o întrebi mai cu îndrăzneală, însă Ea vorbește foarte blând.”
Adesea schimonahia Macaria cădea la Maica Domnului cu cereri de milostivire față de țara noastră (Rusia) și de poporul nostru. Fiecare venire a Ei dădea Matușkăi noi puteri ca să-și împlinească datoria creștinească pe pământ.
„Nu vreau să asemuiesc pe Maica Domnului și pe Iisus Hristos cu nimeni altcineva”, proclama Matușka. „Îmi sunt mai dragi decât orice pe lume. Am îmbrățișat-o (pe Maica Domnului) pe după gât și i-am spus: «Ești numai a mea!»
Ea a zâmbit: «De ce mă îmbrățișezi?» «Du-mă acasă, du-mă la tine», i-am cerut eu. «Încă nu ți-ai sfârșit lucrarea.» «Și după aceea?» «După aceea mai vedem.»”
Când Matușka îmi povestea aceste lucruri, chipul îi era luminat de un zâmbet.
„I-am spus: «Nu mă țin picioarele, sunt o nenorocire, dar totuși am să mă târăsc sub acoperemântul tău.» Maica Domnului a zâmbit fără să spună nimic.”
Într-o izbucnire de simțăminte de milă față de oameni, Matușka mi-a înfățișat mâhnirea sa cu lacrimi în ochi: „Ea trebuie să se milostivească de oameni. Nu vreau ca oamenii să piară. Am plâns deasupra acelei gropi (unde sălășluiesc păcătoșii supuși la munci, atunci când fusese în iad, n. aut.), nici nu știi cât am plâns. Dacă nu ai văzut muncile, nu ai cum să știi. Nu o să uit niciodată groapa aceea de pe lumea cealaltă – nici nu știu câți oameni sunt înghesuiți în ea... Nu pot să îndur; îmi pare așa de rău pentru oameni – urlă, miaună ca pisicile. Sunt așa de mulți acolo și stau unul lângă altul, gemând și văitându-se...”
De câteva ori schimonahia Macaria a rugat-o pe Maica Domnului să o slobozească de îndatoririle sale pentru neputințele ei trupești. A auzit ca răspuns următoarele: „Matușka, te-aș fi luat demult, dar nu aș fi putut găsi pe cineva care să îți ia locul.” Iar altădată: „Am căutat în întreg neamul creștinesc, dar n-am putut găsi pe nimeni care să te înlocuiască.” Apoi a treia oară: „Te-aș fi luat demult, dar nimeni nu vrea să-ți ia locul.”
Numai cine a văzut cu ochii lui în ce condiții trăia Matușka este într-adevăr în stare să înțeleagă și să prețuiască înălțimea și în același timp nemăsurata povară a crucii aflate pe plăpânzii ei umeri. „Îngrijitoarele” și cei aflați în jurul ei în ultimii ani ajunseseră supra-împovărați de îngrijirea ei. Era rău mai ales în zilele fierbinți de vară. „I-am cerut Maicii Domnului să înlăture arșița”, povestea Matușka. Și într-adevăr, în cele două zile de după 18 iulie 1989, când eram în vizită la ea, dintr-o dată a început să bată un vânticel răcoros, temperatura a scăzut și pe cerul până atunci lipsit de nori a început să plutească nor după nor.
Odată, istovită de chinuri, Matușka s-a plâns Apărătoarei Doamne: „Am fost aleasă dintre toți oamenii din lume, dar nu am puterea să îndur povara bolnavilor, bețivanilor, a tuturor celor ce dau năvală.”
Iată cuvintele Ei de răspuns pe care le-a auzit: „Rabdă încă puțin. Cât ești de chinuită! Dar încă nu ți-ai împlinit datoria, și de aceea nu te-am luat încă la mine”, i-a spus Ea încă o dată, în septembrie 1988.
În ce privește o altă arătare a Maicii Domnului, spunea: „M-a bătut ușor pe cap și mi-a zis: Rabdă.” Îndată Matușka a explicat: „La urma urmei nici Ea nu este oricine. Dacă Împărăteasa Cerurilor zice să rabzi, trebuie să rabzi! Maica Domnului îmi dă răbdare.”
Într-o zi schimonahia se plângea Apărătoarei Doamne: „«Maica Domnului, nu am destulă răbdare.» Maica Domnului s-a uitat la mine”, a urmat ea, „și a zis: «Gândește-te ce ai fost și ce ești acum». Iar eu am zis: «Ce vrei? Nu poți face tânără dintr-o bătrână...» «Trecând pe la tine», a urmat Maica Domnului, «vin la Temkino mai mult decât în alte sate. Altfel nu aș veni aici, căci nu-mi place când femeile se ceartă.»”
În timpul uneia din arătările Apărătoarei Doamne, maica Macaria i s-a plâns că nu are timp să-și facă toată pravila monahală. „M-a mângâiat pe cap și a zis: «Nu cer de la tine pravilă. Tu vei sfinți apa, iar Macarie (adică Macarie cel Mare, n. aut.) va citi pravila. Dar tu ești foarte bolnavă.»” Mângâind-o pe cap, îi zicea: „Tu ești bolnavă, văd că nu le poți face pe toate.”

Încă din mai 1985, Schimonahia Macaria spusese că Împărăteasa Cerurilor luase harul din țara noastră. Să fi fost oare ceva legat de Perestroika? Nu am întrebat-o despre acest lucru. Mai târziu a adăugat la cele spus înainte: „Maica Domnului spune că nu e cu putință să aducă oamenii întru belșug de har acum – oamenii nu mai sunt aceiași (adică nu sunt pregătiți, n. aut.).”

„O văd foarte rar, fiindcă e foarte prinsă cu treburi”, m-a înștiințat Matușka. „Zboară în alte țări. Nu știu când o să se întoarcă. Și-a trimis deja fetele, cele care erau adesea cu Ea, la îngerii păzitori, dar Ea nu a spus când se va întoarce.” Este cu putință ca această povestire a Matușkăi să fi fost legată de groaznicul cutremur de pământ ce a avut loc cam pe atunci în Armenia, unde au suferit o mulțime de oameni.
În luna iunie a anului 1989 schimonahia Macaria a spus despre Apărătoarea Doamnă: „A început să se arate des, aproape zilnic. Zice: «Acum am să umblu prin curți, astfel ca fiecare să trăiască mai liniștit».” Pe urmă, Matușka a spus despre o altă arătare: „Maica Domnului s-a arătat cu un maforion roșu-închis și a zis: «Trăiți mai împăcați.» I-am spus: «Nu putem trăi mai împăcați.» La aceasta Maica Domnului a răspuns: «Ai dreptate, ție ți se iartă toate – tu ești pătimitoarea mea».”
Matușka zicea că Împărăteasa Cerurilor cercetează pe cei bolnavi, pe cei suferinzi și pe cei ce îi cer ajutorul, și că adesea umblă prin orașele și satele noastre. „Merg printre case și pe unele le scriu spre moarte” – repeta Matușka cuvintele ei – „iar pe unele le las, pe cele care vor trăi mai liniștit.” Matușka i-a cerut de mai multe ori: „Sârguiește, ca oamenii să nu piară.”
Despre una din arătările Apărătoarei Doamne, Schimonahia Macaria a povestit iarăși: „Maica Domnului zice: «Ai ajuns să trăiești vremuri când mâncarea nu mai e pe degeaba. Nimeni nu-ți va da o coajă de pâine, nimeni n-o să te hrănească. Totul va fi foarte scump.» «Nu-i nimic, numai Tu să nu mă părăsești...»” a răspuns Matușka.
„Nu vor mai fi bani, toți se vor pierde”, i-a spus Maica Domnului în iulie 1989. „O să mănânci de prânz, dar n-o să mai primești nimic altceva. Nu va mai rămâne nimic – vor ascunde totul, vor îngropa, fiindcă venitul (adică industria – n. aut.) va fi foarte mic.” Dar Matușka i-a spus: „Numai de-am avea milostivirea Ta!”

Schimonahia Macaria a mai spus și următoarele cuvinte ale Apărătoarei Doamne: „Este oprit să se vândă pământul rusesc cuiva! Maica Domnului a pus opreliște asupra lui. Este oprit să se vândă pământul. Chiar nesfințit, el este sub stăpânire. Maica Domnului zice: «Eu veghez!» Ea ocrotește Rusia, și nu va da pământul nimănui.”
E oare cu putință să înșirăm toate fierbințile rugăciuni trimise de schimonahia Macaria către Domnul și Maica Domnului pentru păzirea patriei, pentru Rusia? În acele vremuri grele, vremi amenințătoare și cu totul îngrozitoare, ea s-a rugat cu deosebită înflăcărare. A povestit cum, cu suflet cutremurat, a stăruit pe lângă Apărătoarea Doamnă: „Oare va supraviețui Rusia? Va supraviețui?” „Rusia este în mare măsură ortodoxă”, a auzit ea drept răspuns. „Rusia nu va pieri!”
Matușka a revenit la acest subiect de mai multe ori și a explicat plină de bucurie: „Maica Domnului va îndrepta totul în doar câțiva ani. Îi este milă de oameni, de toți oamenii.” „Nimeni nu va pune mâna pe Rusia”, zicea ea, „pe mica noastră Rusie”.

Legătura schimonahiei Macaria cu Maica Domnului era una dintre cele mai nemijlocite. Vorbea adesea cu Ea, cum s-ar zice, față către față, adresându-i cereri ca propriei mame. Această legătură o întărea în anevoioasa ei trudă. De multe ori a primit mângâiere de la Ea, și după fiecare arătare Matușka era voioasă și fericită.
În 1987 fusese o zi când Matușka era foarte bolnavă și n-a fost în stare s-o trezească pe istovita „îngrijitoare” ca să poată fi întoarsă pe cealaltă parte. Maica Domnului i s-a arătat și a întors-o pe cealaltă parte. Matușka a mai primit de la ea un șirag de mătănii, pe care îl păstra cu grijă. Odată, într-o vară, când s-a întâmplat să fiu în casa Matușkăi mai multă vreme, s-au adunat o mulțime de oaspeți, cu legături foarte diferite între ei. Știind aceasta, Matușka mi-a pus acel șirag de mătănii în jurul gâtului și mi-a spus să-l port sub cămașă până plec. Spre uimirea mea, tot timpul n-am avut parte de nici o supărare sau invidie din partea nimănui.

Schimonahia Macaria asculta întotdeauna și în toate de Apărătoarea Doamnă. „M-am așezat în genunchi”, mi-a zis ea, „cerându-i Maicii Domnului: «Blagoslovește să mănânc niște prescură.» Ea mi-a făcut pe cap semnul crucii.” Nu putea lăsa pe cineva să stea în casa ei fără o blagoslovenie. „Sunteți aici (adică în casa ei, n. aut.) numai cu îngăduință! Chiar și aceasta a trebuit s-o dobândesc de la Maica Domnului. I-am spus: «Ei sunt ajutoarele mele, altfel Tu (Maica Domnului) nu mi-ai da pe nimeni!»”
În același timp, Maica Domnului o povățuia pe schimonahie în toate: „Maica Domnului mă îndrumă ce trebuie să spun sau să fac. «Tu ești o persoană cu totul desprinsă de lumea aceasta», i-a spus Apărătoarea Doamnă, «tu trebuie să faci asta...», și îmi arăta ce anume să fac. Maica Domnului este întotdeauna cu mine”, a încheiat Matușka.
Când voiam să aduc cu mine o pictoriță ca să facă cel puțin o schiță a Matușkăi, căci nu aveam nici măcar o singură fotografie, a amânat mult timp să-și dea încuviințarea. Dar, văzându-mi dezamăgirea, mi-a spus să-i transmit artistei un mesaj: „Spune-i că întrucât e așa de leneșă, să se roage Maicii Domnului ca Ea să-i dea o binecuvântare să vină să-mi facă portretul.”
Toți cei legați de schimonahia Macaria erau fericiți numai să vorbească cu o adevărată văzătoare a Împărătesei Cerurilor, și să se afle chiar în casa unde Ea se arătase atâția ani. Uneori Matușka vorbea despre legătura Apărătoarei Doamne cu una sau alta dintre slăbiciunile oamenilor și despre suferințele ei pentru nedreptatea noastră.
„Maicii Domnului nu-i plac chefliii și nici bețivii, iar când îi vede, plânge strașnic. Maica Domnului e așa de întristată, cât nu-ți poți închipui. E așa de frumoasă, dar plânge așa de mult. Oamenii au întrecut măsura păcătuind. Ar trebui să moară, dar Maicii Domnului îi pare rău de ei.”
Matușka ne învăța cum trebuie să ne adresăm Ei pentru ajutor și luminare: „Trebuie să cereți Maicii Domnului: «Luminează-mă și pune-mă la orice lucrare blagoslovești Tu.» Așa trebuie să cereți.”
– Matușka, dacă blagoslovești ceva, atunci orice ar fi, iese bine, i-am spus eu, după ce simțisem adevărul acestor vorbe de mai multe ori.
– Îmi pare tare rău de toți, și mă rog Maicii Domnului pentru fiecare.
Și într-adevăr, Maica Domnului binecuvânta pe toți cei ce primiseră binecuvântarea schimonahiei Macaria.
– Nu-i voi părăsi niciodată pe ai mei, a spus ea, mă voi ruga mereu Maicii Domnului și Mântuitorului pentru ei. Împărăteasa Cerurilor va lumina pe mulți pentru smerenia lor. Ea va dărui mult har celor ce i se închină și se va ruga Mântuitorului pentru ei.

2. Arătările sfinților
Când te aflai cu Schimonahia Macaria simțeai limpede că era „înger pământesc și om ceresc”. În ea se întâlneau două lumi, tărâmul ceresc și cel pământesc. Ea se afla dincolo de hotarele acestor două lumi și dădea mărturie pentru noi, păcătoșii, despre lumea nevăzută, Patria noastră Cerească, ajutându-ne să pășim pe calea ce duce în Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Însuși, primind rugăciunile nevoitoarei, a tras până și cortina din fața lumii nevăzute pentru oamenii din jurul ei, spre a le da un fir călăuzitor și a-i insufla să se îndrepte spre viața cea mântuitoare.
O veche cunoștință a Matușkăi, Clara, vecină din satul ei, venea de mai mulți ani la casa ei și-i vindea lapte. Schimonahiei Macaria îi era milă de ea și o ajuta cu bani – ba pentru un drum la băi, ba pentru cumpărarea unui vițel sau a unui nou frigider... Clara era o femeie practică, departe de biserică. Socotea tămăduirile pline de har ale Matușkăi ca nefiind ceva deosebit. Într-o zi Domnul i-a dat să aibă următorul vis: dimineața în zori stătea în capul vâlcelei de lângă casa ei și a văzut o mulțime de sfinți în veșminte cerești, stând lângă izvor. Unul din ei, o tânără, mergea pe lângă pârâul în care se vărsa apa izvorului și cânta: „Pârâiașul curge spre răsărit”. De la cântecul acela puternic Clara s-a trezit.
Auzind de vis, am întrebat-o pe Matușka:
– E adevărat că sfinții vin la izvorul dumitale?
– Slujesc acolo, a răspuns ea. Ei știu că sufăr din lipsa slujbelor bisericești, așa că vin să slujească.
– Și cine era femeia ce umbla pe lângă pârâu, am întrebat eu din nou.
– Marea Muceniță Ecaterina. Toți cei de acolo erau tineri și frumoși, și toți mergeau de-a lungul pârâului.
În ultimii ani sătenii fuseseră deosebit de neglijenți cu izvorul, deși toți beau din apa lui. Cumnatul Clarei, prea leneș ca să care apa în sus pe deal, a cumpărat o pompă electrică, a afundat-o în izvor și pompa apă din el doar pentru sine și pentru animalele lui. Poate că visul i se adresa lui.
Într-o zi am spus:
– Ce apă bună are izvorul vostru, Matușka. Nu te mai saturi de ea.
– Maica Domnului zice că dacă nu ar fi băgat nimeni nimic în izvor, ar fi avut însușiri tămăduitoare. Ea îl sfințește în fiecare săptămână. Când nu voi mai fi, vino și ia apă din el, și te va ajuta. Mă rog foarte mult ca Prorocul Ilie să-l refacă, zicea Matușka. Izvorul purta de mult timp numele acestui sfânt, și tot acolo existase și un paraclis.
– A venit vreodată Prorocul Ilie să te vadă, Matușka? am întrebat-o eu.
– Toți vin câte puțin, a răspuns ea.
– Și care a fost ultimul la tine?
– Sfântul Simeon de Dumnezeu Primitorul. Ei zic: „Ce picioare rele ai”.
– Când a fost aici? am cercetat-o eu.
– Mai puțin de o săptămână în urmă.
Altădată schimonahia Macaria mi-a spus:
– Sunt adesea cu ei.
– Cu cine? Cu cetele cerești?... Îngerii?...
– Nu numai cu îngerii, ci și cu sfinții, și cu cei pe care i-am cunoscut mai înainte (adică cu cei adormiți care o cunoscuseră în viață, n. aut.).
O anume Lidia a venit să lucreze pentru schimonahia Macaria. Era o femeie cu înfățișare cucernică, care dusese o viață grea. Adusese cu ea multe cărți bisericești și citea din ele îndelung în fiecare zi.
„Le-am spus (făpturilor cerești, n. aut.): «Acum am pe cineva de încredere – cineva care se roagă.» Dar ei mi-au spus: «Matușka, nu te încrede prea mult în ea. Este bună, dar și-a pierdut rădăcina dumnezeiască».”
După o vreme, Lidia și-a arătat partea rea și a trebuit să fie slobozită de la îndatoririle ei.
Vederea duhovnicească a schimonahiei Macaria era așa de fin acordată, încât îi vedea pe cei din lumea nevăzută la fel de ușor cum ne vedem noi unii pe alții. Vedea pe Maica Domnului, pe sfinții lui Dumnezeu, sufletele oamenilor, inclusiv ale morților, și vedea duhurile rele. Răspunzând întrebării mele, ea mi-a confirmat că vede toate acestea cu ochii ei duhovnicești.
Ea povestea: „De câte ori am văzut noaptea la fel de luminată ca ziua, și niște oameni pășind pe o scară.” Biblia vorbește chiar despre o astfel de vedenie. Iacov a avut această minunată vedenie în vis. El a zărit o scară ce unea cerul cu pământul, pe care Îngerii lui Dumnezeu coborau pe pământ și urcau la cer (Facere 28, 12). „Sfinții plăcuți lui Dumnezeu”, spunea ea, „nu sunt cu noi în trup, ci ne mântuiesc în duh. Dacă noi (prin «noi» înțelegea pe cei care eram cu ea, n. aut.) am fi vrednici, ni s-ar arăta și nouă...”
Aceste minunate vizite o întăreau pe Matușka în ostenelile rugăciunii și nevoinței, iar sfinții plăcuți lui Dumnezeu se arătau spre a o ajuta în marile și nespus de grelele osteneli pe care le săvârșea. Matușka ne-a povestit de mai multe ori despre aceste arătări.
Ocrotitorii ei duhovnicești (al căror nume îl purta) veniseră la ea de câteva ori. „A venit Macarie cel Mare. Purta o scufie ca o cunună și mi-a adus niște prescură, a tăiat-o bucățele și a pus-o pe fața de masă. A pus o farfurioară pe masă, a pus puțină prescură pe ea și a zis: «Mănâncă.» Dar eu m-am temut și m-am tras la perete. Am luat doar una – ce aromă, cât era de gustoasă. Păcat că n-am luat-o pe toată.”
Altădată Matușka Macaria a spus cuvintele Sfântului: „Matușka, nu-ți va fi ușor. Nu te vei tămădui defel până ce nu vii în cer.”
Schimonahia Macaria avea întotdeauna parte de multă simpatie din partea locuitorilor Cerului și de sfaturi despre cum să-și împlinească nevoința vieții sale. „Acum patru ani (în 1982) a venit Sf. Serafim din Sarov. Avea cu el ranița. S-a așezat pe lavița de lângă pat și a spus: «Trebuie să dormi mai mult. Trebuie să dormi șase ceasuri, altfel vei slăbi!» Ea a răspuns sfântului: «Dacă dorm așa de mult n-o să mai am timp să-mi fac pravila de rugăciune și să blagoslovesc apa și uleiul».” Aceasta mi-a spus-o pe 16 septembrie 1986.

3. Vederea Luminii Dumnezeiești
A venit timpul să vorbim despre două vedenii ce au avut loc în casa schimonahiei. Iată ce a spus ea despre prima: „Lumânări legate cu panglici au căzut din cer și au ars cu flacără. Erau lumânări mari, ca acelea cu care iese paracliserul în timpul slujbei, la Heruvic.” Înțelesul acestei vedenii a rămas o taină pentru mine, și nu i-am găsit niciodată o explicație.
Dar a doua, care a avut loc pe 4 sau 5 februarie 1989, la care a fost martor un preot ce stătea pe atunci la Matușka, cere o descriere mai amănunțită.
Înainte de vedenie, duhurile rele își făcuseră de cap necontenit o lungă bucată de vreme, aducând multe necazuri schimonahiei Macaria și împiedicând-o să-și împlinească îndatoririle. Matușka s-a rugat sfinților plăcuți lui Dumnezeu și Împărătesei Cerurilor să o scape de năvala lor. „Sfinții erau aici”, spunea ea, „și au zis: «Cere Domnului să sfințească El Însuși (locuința)!»
M-am rugat lui Dumnezeu, nici nu mai știu cât. Apoi, pe la trei dimineața, o strălucire a luminat casa! Ce lumină curioasă... Așa de strălucitoare!... Oh, ce lumină era, cu totul aurie! Puteai găsi chiar o mărgică pe podea, așa era de strălucitoare lumina! Și o mireasmă, nu ca de tămâie, ci ca uleiul (de la mirungere) umplea casa... timp de trei zile a fost așa de ușor, așa de bine aici. Mi-a uitat de toate bolile. Apoi totul a trecut.”
Matușka, ca în extaz, mi-a spus de această vedenie de mai multe ori de-a lungul a patru zile, iar eu priveam cu entuziasm binecuvântatul ei chip pe care strălucea oglindirea unei bucurii nepământești.
Iată ce a spus părintele Nicolae, aflat în casa maicii Macaria, despre dumnezeiasca lumină. Dormea în spatele paravanului ce împărțea camera, când deodată s-a trezit, s-a uitat spre partea odăii unde era Matușka, în spațiul dintre soba de cărămidă și paravan, dar s-a temut să iasă. Era pe la trei dimineața. La început lumina era slabă, dar apoi a pătruns în casă o lumină extrem de strălucitoare, ca o flacără aurie; și era orbitoare, nici nu te puteai uita la ea. Era o lumină foarte strălucitoare.
În legătură cu aceasta, amintim un fenomen similar petrecut prin rugăciunile Sfântului Serafim din Sarov și însemnat de N. A. Motovilov. „Doamne”, s-a rugat atunci sfântul, „învrednicește-l și pe el [adică pe Motovilov] să vadă lămurit și cu ochii trupești acea pogorâre a Duhului Tău, de care Tu învrednicești pe robii Tăi când binevoiești să Te arăți în lumina măreței Tale slave.”
Pentru ca cititorul să poată înțelege mai bine de ce fel de milostivire s-a învrednicit schimonahia Macaria în acea noapte, voi cita încă o relatare despre viața contemporanului Matușkăi, Sf. Siluan Athonitul (†1938). „Lumina dumnezeiască este energie nezidită. Cel ce o contemplă are parte întâi de toate de un simțământ ce-l cuprinde pe om în întregime – prezența Dumnezeului celui Viu. [...] Vede în duh pe Cel Nevăzut, Îl respiră, este cu totul înăuntrul Lui. Acestei simțiri mai presus de cuget a Dumnezeului celui Viu i se adaugă vederea unei lumini cu totul deosebite prin firea sa de lumina fizică. Atunci omul se sălășluiește întru această lumină, se face una cu ea, nemaisimțind nici materialitatea sa, nici pe cea a lumii. [...] Contemplarea Luminii dumnezeiești nu ține de împrejurările din afară; ea se poate arăta atât în bezna nopții, cât și la lumina zilei. Bunăvoirea dumnezeiască îl cercetează uneori pe om în așa chip, încât simțirea trupului și a lumii împrejmuitoare nu este desființată. Atunci omul poate rămâne cu ochii deschiși, văzând deodată două lumini, pe cea firească și pe cea dumnezeiască.”

Vezi mai mult ▷

Stoc

Stoc Stoc 0

Preț

Preț 10.00 RON

Discount

Discount 10%

Preț final

Preț final 9.00 RON

I.S.B.N.

I.S.B.N. 973-7623-84-3

Cuvioasa Macaria, mângâietoarea celor suferinzi

Pătimirile, minunile, prorocirile

Detalii:

Cuprins:

Fragment:

Caracteristici:

Opere complete (Neville Goddard)

Theta Healing

Poti sa-ti vindeci viata

Codul emotiilor

Magia (Secretul Cartea 3)

Omul devine ceea ce gandeste

Tarotul Rider Waite

Secretul (Cartea 1)

Medium medical editie adaugita si revizuita

Metoda avansata de Terapie Teta

Nu sunt produse la această categorie